M-am gandit de multe ori sa-ti dedic cateva randuri. Sunt lucruri pe care probabil nu o sa ti le pot spune niciodata direct, dar care m-ar ajuta sa ma descarc, poate chiar sa ma eliberez.
Am invatat sa traiesc fara tine. Nu mi-as fi dorit, insa a fost necesar. N-a fost un proces usor, m-am impiedicat de multe ori pe drum si cred ca de si mai multe ori m-am intors de la jumatate. Uneori doar am aruncat o privire in trecut, privire ce era mai mult decat suficienta sa-mi readuca aminte de tine, alteori ma intorceam cu totul, caci imi iesiai in cale, iar cercul vicios se repeta. Cel mai greu a fost pana cand am acceptat ca tu si eu suntem doua cncepte total separate, care nu vor putea egala niciodata un NOI. Da, mi-as fi dorit foarte mult un noi, dar tu esti prea incapatanat iar eu probabil n-am stiut modalitatea prin care sa te fac sa ma vezi pe mine..Nu te condamn, din contra, acum ca am mai crescut, pot spune ca am ajuns sa te inteleg. Cred ca in viata e asa un cerc vicios in care intotdeauna iubim pe cineva care nu ne vrea, iar pe noi ne iubeste un altcineva pe care nu-l vedem sau pe care nu-l vrem. Sau poate e doar karma.
Am intalnit si eu intre timp tipul de dragoste care ti se ofera cu totul. Am invatat din asta si am realizat unde am gresit cu tine. Ce-i prea mult, intr-adevar strica, iar eu ti-am dat totul dintr-o data, cand poate tu aveai nevoie doar de bucatele…Probabil te-am sufocat, dar te doream de atat de mult timp, incat imi alergai prin vene si vroiam sa vezi cat de mult insemni pentru mine.
Imi pare rau, in schimb incerc sa nu regret. Pentru ca vreau sa cred ca am facut tot ce mi-a stat in putere. Iar daca n-ai putut sa ma accepti si sa ma placi cu copilariile mele, inseamna ca nu era sa fie. Pentru ca eu cred ca mereu o sa raman un copil…nu cred ca o sa ma trezesc din naivitatea si optimismul meu, deci in timp probabil ca rezultatul ar fi fost acelasi.
Imi lipsesti, desi nu mi-ai fost nicioata aproape. Dar imi amintesc ca era o perioada in care vorbeam zilnic…despre nimicuri. Probabil ca pentru tine nu era important, eram inca una pe lista ta. Ei bine, pentru mine era totul. Copilaresc, din nou. E paradoxal, mi-e dor de noi, desi noi n-a existat niciodata.
Dar esti singurul care mi-a facut stomacul sa cada in gol. Adica, am mai avut o mini senzatie din asta si dupa tine…dar poate erau doar hormonii de vina. In cazul tau, era o senzatie infinita., ma simteam de parca as fi sarit in gol…Ar trebui sa incerci, sigur o sa te trezeasca la viata.
Am mai iubit si dupa tine. Desi parea imposibil. Probabil ca odata ce te resemnezi si durerea incepe sa dispara, iti poti face din nou planuri si sperante. Mi-am facut, ce-i drept. Insa dupa tine, senzatia n-a mai fost aceeasi. Pentru ca vezi tu, pe cat de mare a fost euforia, pe atat de mult s-a dublat durerea de la final. Si odata cu durerea, s-a mai inchis si inima. N-am mai oferit la fel, nu m-am mai implicat la fel. Eram pregatita pentru finalul ce v-a urma, ca sa ma feresc de durere..Cred ca e normal. La urma urmei, cine ar fi atat de masochist incat sa-si mai doreasca sa experimenteze asta inca odata? Oricum tu esti ca un drog…niciodata nu mai reusesti sa atingi euforia primei dati..Cred ca e adevarat ce se zice despre prima dragoste…ca nimic nu o egaleaza si ca nu o uiti niciodata…
Eu sper totusi, in naivitatea mea ca o sa fie si mai bine de atat. De fapt, cu tine n-a fost niciodata bine, cu exceptia clipelor in care ma strangeai in brate…ori cand ma sarutai…ori cand imi zambeai. Doamne, ce-mi place zambetul tau. Esti asa increzator…probabil nu o faci cu toata lumea, ori nu toti te privesc asa cand zambesti. Probabil era doar in relatia cu mine, caci stiai ca ma impresionezi, orice ai face. Vezi, daca te-am lasat sa constientizezi ca ai putere asupra mea?
Inca imi amintesc parfumul tau. De multe ori ma surprind incercand sa-l gasesc printre trecatori. Evident, niciodata n-o sa reusesc. Pentru ca nu e vorba de marca, e vorba de mirosul lui pe pielea ta…
A fost greu. Mai ales ca ai prostul obicei sa revii fix cand ma astept mai putin. Desi recunosc, uneori imi doresc sa ne intalnim intamplator.
Stiu ca e un cliseu, dar cred ca reusesc sa te vad pe tine cu adevarat, spre deosebire de cum te vad si te percep toti ceilalti. Pentru ca te-am cunoscut indeaproape si pentru ca desi n-ai vrut sa o arati stiu ca esti vulnerabil si ai nevoie de afectiuune ca de aer, dar ti-e frica sa te mai deschizi, pentru ca ti-e frica de suferinta.
Imi pare rau sa te anunt, dar mai devreme sau mai tarziu o sa trebuiasca sa o faci. Si probabil o sa suferi. Dar poate o sa merite. Stii cum e si cu suferinta? La un moment dat, te caleste. Te maturizeaza. Te invata multe despre tine.Iar uneori, te duce fix acolo unde trebuie sa fii. Asa ca nu-ti mai fie frica si ia ia viata in piept. Era mult mai simplu daca o faceai cu mine. As fi avut grija sa nu cazi…Pun pariu ca in final tot eu as fi iesit bucatele…Macar as fi fost fericita pentru tine.
Stiu, si tu crezi in povesti si maxime optimiste, dar ai sa fii dezamagit. Oamenii care au plecat din viata noastra, nu se mai intorc. Stiu ca o astepti, dar sincer, nu cred ca se mai intoarce.
Sunt iar la jumatate, pentru ca din nou, m-ai intors din drum. Probabil ca nu reusesc sa trec de stadiul asta pentru ca noi niciodata n-am incercat cu adevarat.
Mi-e frica…Nu vreau sa ma trezesc peste ani vorbind tot despre tine la cine stie cati kilometrii distanta. Nu mai vreau sa traiesc cu regretul ca nu am incercat mai mult, desi cred ca am incercat suficient incat sa nu-mi pierd deminitatea.
We hope for the best but prepare for the worst.